INTERVIU Maia Morgenstern, marea doamna a teatrului romanesc

Maia Morgenstern: ”Mama mea e mai mult decât un model, e un deziderat, este o țintă, e un loc, un ideal pe care aș vrea să-l ating”.

the-passion-of-the-christ-362466lUn interviu cu Maia Morgenstern nu e un demers jurnalistic facil. Nu se deschide cu ușurință celui care încearcă să-i cerceteze sufletul. Dar pe mine m-a 
ajutat… I-am mulțumit cu multă bucurie când am întâlnit-o pentru acest interviu. Mi-a spus, cu aceeași bucurie, că s-a simțit foarte bine și mi-a mulțumit nespus. Mi-a vorbit despre carieră, despre adolescență, copilărie, despre o viață așa cum numai ea, marea actriță, ar fi putut trăi. O viață pe care vă invit să o descoperiți în cele ce urmează.

Cum a fost colaborarea cu Mel Gibson?

Maia Morgenstern: Ohh, deja vorbim despre un lucru ce se depărtează în negura vremurilor. Sunt peste 10 ani, poate se decantează lucrurile, poate capată, lucrurile esențiale, un contur mai precis, poate altele sunt estompate sub un văl al subiectivității a amintirilor și a amintirilor frumoase, intense. A fost un lucru extrem de intens, a fost o colaborare bazată pe multă încredere, pe reciproca admirație, pe un respect ce se caștigă. Și se caștigă… prin profesionalism, prin dăruire din partea mea totală și necondiționată în momentul în care am înțeles că eu voi interpreta, când am fost chemată pentru rolul Mary, mama lui Iisus,  din filmul ”The Passion of Christ”, în momentul ăla am înțeles că eu sunt desemnată să interpretez acest rol. Nici măcar promisiune, felul în care m-am legat de acest proiect a fost… nici măcar n-am făcut-o cu glas tare, ci o stare, o atitudine.  Un lucru ce mi l-am promis, mie însămi, este că orice efort, orice mi s-ar cere, nimic nu mi se va părea prea mult, prea greu, prea complicat, prea obositor.

Nici n-am simțit, nici n-a fost voie de multă încordare să se desfășuare așa lucrurile pentru că iubeam, prețuiam și eram conștientă de anotimp. A fost un anotimp al existenței mele omenești, dar și profesionale. Am avut înțelepciune ceea ce nu mi se întâmplă, nu ni se întâmpla prea des, da am și perceput ca atare. A fost un anotimp extraordinar pe care îl păstrez, așa, în memoria mea, în sufletul meu, în mintea mea. Mă raportez, mă refugiez din când în când ăn această intensă, frumoasă, bogată amintire.

 Care a fost atmosfera din timpul filmarilor?  Cum v-ati simtit?

Maia Morgenstern: În primul rând se muncea pe rupte. Ne sculam la trei dimineața, la două și jumătate unde începeau pregătirile astfel încât la ora cinci, șase cel târziu să începem să prindem regimul de lumină, atmosferă și se lucra până la căderea luminii, uneori chiar mai târziu dacă erau scene de seară, apoi am avut privilegiul să fiu invitată, de câteva ori, să văd bucațelele de film, rash-urile, developate, ce viziona domnul Mel Gibson. Nu m-am dus la toate cp n-aveam răbdare și mi-am păstrat curiozitatea, sp spun așa, să văd filmul atunci când el va fi gata editat. Deci era o atmosferă de muncă extraordinară. Erau pregătiri, cursuri de limbă pentru că se vorbea fie în aramaică, fie în latină. Aveam nevoie și erau profesori care sa ne pregătească, se lucra mult la nivelul repetițiilor: cum se va dezvolta, cum se va contura o scenă la nivel actoricesc, la nivel regizoral, dincolo de lucrul operatorului cu camera, în ce fel se vor pune luminile. Erau scene de câte doi actori, dar erau și foarte multe scene de grup, scene foarte grele, cu mișcări de grupuri, de trupe. Fimări foarte grele care trebuiau pregătite foarte bine din toate punctele de vedere. Și operator, și producție, și logistică, și actoricesc, și costume, și transformarea și absolut toate lucrurile.

 Cum este să jucați într-un serial de comedie, ”Las Fierbinti”, în care este satirizată societatea degradantă?c1k6789

Maia Morgenstern: Foarte plăcut! Multe din tarele, păcatele, neajunsurile societății în care trăim, din care făcem parte. Sunt, evident, infierate, ridiculizate… În primul rând oglindite! Acest serial de comedie pune în fața noastră, a tututor, oglinda societații cu ce avem: ridicol, penibil, rușinos, de blamat… Și o face cu curaj, în primul rând, prin scenariștii săi ce surprind în scrierea lor, în scenariu lor, multe, foarte multe dintre realitațile zilei de azi de la sat, de la țara, de la oraș, de la periferie, ambiții, confuzii, etc. Trăim într-o zonă a confuziei, amestecăm ambiții, valori, păcate, reminiscențe, prejudecăți, tradiții deformate în sensul nu prea bun al cuvântului.

Toate astea puse într-un malaxor și privite cu multă luciditate, implicit seriozitate de către scenariștii săi și apoi transpuse, filmate de către actori, de către regizori. Au foarte mult curaj și lipsă de răutate. Obiectivitate lipsită de cruzime aș spune. Obiectivitate, nu stiu dacă bonomă e cuvântul potrivit, dar o obiectivitate lipsită de încrâncenare, nu se dau verdicte, nu se împușcă oameni. Pur și simplu e o oglindă și dacă ne place sau nu ce vedem acolo… e propria noastră reflexie.

maia1Cum vă pregatiti pentru o piesa de teatru?


Maia Morgenstern: 
Citesc de zece ori textul. De zece ori pentru că mă bântuie prejudecata… Se întâmplă să ne grăbim. Hai că am înțeles și-atunci aluneci, vrând-nevrând, pe o pistă care poate fi greșită. Te grabești ân aprecierea unei situații, unui personaj, te poți pripii, poți rămâne la suprafața înțelegerii în ceea ce privește relația între personaje. Și-atunci e de citit.

 

Care este diferenta dintre teatrul evreiesc si cel romanesc?

Maia Morgenstern: Teatrul e teatru în primul rând. Sunt deosebiri și asemănări și eu țin foarte mult la identitatea culturală a Teatrului Evreiesc de Stat din București. Sunt lucruri pe care le poți găsi, le poți privi, le poți descoperi numai aici. Da, suntem păstrătorii și continuatorii unei tradiții extrem de bogate, extrem de controversate, dar păstrate cu foarte multă ambiție. Și anume tradiția evreiască, tradiția Indi, ce s-a nascut, aici, pe aceste meleaguri. O tradiție culturală, o cultură ce s-a născut, s-a dezvoltat la mijlocul, la întretăierea, la confluența multor tendințe, multor curente culturale venite din foarte multe locuri. Cultura românească, zonele culturale pe care le-a împrumutat, le-a primit, le-a acceptat, le-a asimiliat cultura Indi și le-a transformat devenind o identitate pregnantă, precisă și unică. Cu asta ne ocupăm, cu asta se ocupă Teatrul Evreiesc, preluând cu mare grijă, cu mare minuție, cu mare atenție, cu mare ambiție tot ceea ce am moștenit în același timp în acord cu ceea ce se întâmplă, cu tendințele teatrului modern din ziua de azi: ca energie, ca mijloace de expresie… Ceea ce cred că face Teatrul Evreiesc un loc unic, un spațiu unic.

Eu va consider un model in viata. Care este modelul dumneavoastra sau care a fost?

Maia Morgenstern: Mama! Mama mea. E mai mult decât un model, e un deziderat, este o țintă, e un loc, un ideal pe care aș vrea să-l ating prin răbdarea ei, prin orizontul extrem de larg, prin capacitatea de a sintetiza lucrurile, prin dăruirea sa profesională. Mama mea!

Personalitate a fost și este, rămâne și nu numai pentru mine, cu siguranță însă faptul că ați cunoscut sau n-ați 400px-Maia_Morgensterncunoscut numele ei într-un domeniu sau altul, asta e o altă discuție. Însă pot să vă fac mărturisirea că ea a fost unul
dintre inițiatorii, cei mai dintâi care au implementat,

care au facut cunoștință și au adus sau implementat, au introdus ceea ce numim, ceea ce este informatica și tehnica de calcul în econimia acestei țări.

Unde acum treizeci, patruzeci de ani, un calculator era așa cât tăți pereți în încăperi foarte mari, unde o greșeală survenită în derularea unui program bloca sistemul. Eiii, a avut curajul și nu mai era foarte tânară să abordeze, ea era matematician, a terminat facultatea de matematică, a fost profesor de mate. A avut curajul, nefiind foarte tânară să o ia de la capăt într-un domeniu nou nu numai pentru ea, dar cred că pe aici totul era foarte nou. A avut curajul să lase absolut tot, ce clădise cu greu în urma și să pornească, să se îmbarce pe o construcție foarte primitivă, foarte la început pe vremea accea, ceea ce însemnă informatica și Institutul Central de Informatică din România. Deși erau dificultați… foarte multe. Ea se chema Morgenstern, avea rude în străinătate ceea ce pentru drumul pe care a vrut să pornească și-a pornit era un impediment major. I-a fost foarte greu, extreme de greu. A întâmpinat greutăți ce nu aveau de-a face cu nimic ce însemna profesiunea însăși. Greutăți de tot felul pe care a avut curaj sa și le asume.

Exista o persoana pe care ati dorit sa o intalniti, dar nu ati reusit?

Maia Morgenstern: Încă! Da. Ameu Sauze, n-a fost să-l întâlnesc… Și Mon Iovadil.

Ce va doriti cel mai mult in acest moment?

Maia Morgenstern: Înțelepciune, discernământ. E cam general? Îmi dau seama că n-am răbdare… mă ambalez prea repede. Un pic de răbdare si de discernământ. Îmi doresc foarte mult capacitatea de a sintetiza lucrurile. Aș dori de asemenea sa pot citi mai repede. Nu reușesc să citesc repede și asta mă deprimă grozav.

Ce anume din viata dumneavoastra va adus mai multa multumire sufleteasca?

Maia Morgenstern: Existența profesională!

Cum se numeste cartea care va este cea mai apropiata sufletului?

Maia Morgenstern: Don Quijote de Cervantes.

 Cum era Maia Morgenstern in adolescenta?

Maia Morgenstern: Imposibilă, lipsită de încredere în sine, înspăimântător de însetată de prietenie și probabil comiteam, atât de însetată și de încrâncenată, încât probabil comiteam și greșeli. În goana, în nevoia după societate, după prietenie, după aprecieri… Asta nu știu dacă îmi făcea întodeauna foarte bine, mă făcea teribil de vulnerabilă. Asta este și o caracteristică, o coordonată, un dar în sine al actorului. Este vulnerabil.

Ce asteptari aveti, de la noi, adolescentii?

Maia Morgenstern: Hmmm, învăț de la voi o groază de lucruri. Îmi place setea voastră de cunoaștere, orizontul larg pe care știți și puteți și vreți să vi-l deschideți. Sunt gata să vă învăț, sa pornesc alături de voi. Abia aștept seara de astăzi să mă duc să văd un spectacol la Cafe Theatre Godot unde mă duc, frecvent, și unde gâlgâie, un curent nou al teatrului. Contestat de mulți, adorat de alții, nu poți să-l ignori și asta e cel mai interesant.

Care este sfatul dumneavoastra pentru un viitor jurnalist?

Maia Morgenstern: Nu mi-aș permite să-ți dau sfaturi. Îți recomand deontologia profesională, să-ți devină o a doua latură. Curajul, imparțialitatea, obiectivitatea… Atenție, ai o mare responsabilitate; un jurnalist este un formator de opinie. Mare grijă, mare grijă! Și o conștință profesională veșnic trează. Ai grijă cum poți deturna, răsturna, manipula sensul unor evenimente. Bine? Ai înțeles?

Cum ati descrie o cariera de succes?

Mmaia_morgenstern_1_59674700aia Morgenstern: Nu știu dacă o pot descrie, nu știu daca vreau s-o descriu. Sunt zone care ar trebui să rămână în umbră, sunt în umbră și trebuie să rămână în umbră pentru a nu modifica, a nu schimba balanța, sensul, percepția asupra unei cariere de succes. Și dacă, într-adevăr, zonele de umbră sunt atât de umbrite, atât de mânjite, atunci nu se mai cheamă carieră de succes, se cheamă compromis și-atunci are rost, n-are rost sau de asumat lucrurile.

Ce e important? Ce înseamnă carieră de succes? Ce înseamnă toate luminile pe o singură persoană cu foc de paie al unui timp, al unei epoci sau dacă a determinat măcar schimbarea, evolutia în ceea ce privește știință, cultură, social.

O intamplare nostima din anii de liceu?

Maia Morgenstern: Am avut o groază de întâmplări nostime… Nu-mi aduc aminte. Ba mi-aduc aminte… Hmmm, la sfarsitul clasei a XII-a a fost o întâmplare nostimă încărcată de mare curaj. O acțiune, așa, temerară. Am terminat liceul Zoia Kosmodemianskaia, școala centrală de fete și după bacalaureat, facusem cunoștință cu literatura universală, cu teatrul, cu Shakespeare, ne-am dus cu barca pe Herăstrău și-am decis că suntem ofeli, toate și-am sărit din barcă, așa, cu rochiile. Când am ajuns înapoi la mal, cred ca acțiunea noastră a fost inconștientă, a fost atât de desăvârșită… Nici nu îndrăzneau să ne dea vreo amendă. Era o trăznaie atât de mare și noi eram atât de senine și de fericite, și roind de apă toate ofelile încât au preferat să ne lase în pace.

O nazbatie din copilarie?

Maia Morgenstern: Făcusem cunoștință cu lumea poveștilor lui Andersen, puțin fantastică, puțin maia-morgenstern-031înspăimântătoare, fermecătoare… Stăteam într-o locuință ce era încălzită cu lemne și-aveam fiecare dincolo de casa în sine magaziile de lemne și m-am dus și m-am închis în magazia aceea, eram copil, și-așteptam Crăiasa Zăpezii să vină. Și mama numai în magazia în care erau numai lemne nu se gândise să mă caute, dar eu așteptam să vină Crăiasa Zăpezii.

Ce planuri aveti pentru perioada urmatoare?

Maia Morgenstern: E vorba și de activitatea de manager și de activitatea de actriță… ”Mecanica inimii” o să aibă curând premiera în regia lui Cristi Simion. Mă ocup de continuarea activității Teatrului Evreiesc de Stat.

Un mesaj din partea dumneavoastra pentru cititori?

Maia Morgenstern: Sper să le fi trezit, prin aceste cuvinte, prin acest interviu care e amplu dar încă sunt zone ce bine ar fi sa le mai povestim… Sper sa le fi trezit curiozitatea către existența, către viața actorilor, artiștilor în general. Și bucuria, sper să le fi trezit bucuria de a descoperi încă din adolescență drumul către teatre.

Mulțumiri: Maia Morgenstern, Ela Crăciun, Teatrul Evreiesc de Stat.

1899108_594727363938669_274027406_n

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s