Discrepanta dintre aparenta și esenta. Un model gresit poate sa insemne o VIATA RATATA!

Realitatea virtuală face parte din ce în ce mai mult în viața noastră de zi cu zi. Pe internet se consumă povești de dragoste și drame, se creează sau se destramă prietenii, se caută soluții sau doar probleme. Ignori pe omul de lângă tine spre a-i trimite un zâmbet celui aflat la kilometri distanță, având iluzia comunicării, a umplerii vidului interior pe care îl creează negativismul din jurul nostru. Seduși de o realitate alternativă, ne îndreptăm de cea în care trăim și renunțăm să mai luptăm pentru ea. Internetul e o lume a măștilor. Nicicând nu a fost mai adevărat motivul lumii ca teatru. Și din această lume tinerii ajung să își culeagă modelele. Îndepărtați de parinții care muncesc să facă față capriciilor sistemului capitalist, copiii rămân adeseori abandonați în lumea virtuală, pe care prea ușor ajung să o confunde cu lumea adevărată.

În primul rând, realitatea apare deformată prin mijlocirea rețelelor de socializare. Discrepanța dintre aparență și esență nu este nouă. De fapt, ea alimentează aproape întreaga operă a lui Caragiale, în care oamenii cu realizări mărunte și vag fundamentate pe altceva decât pe șansa oarbă ce le flutură ostentativ pe sub nasul frustraților cu mai puțină prezență de spirit. Printr-un paradox al istoriei, aceștia coboară din operă direct în lumea virtuală. De la Caragiale la internet. O Mița sau o Didina afișează poze în care zâmbește cochet la brațul prietenului agățat de portiera vreunei mașini scumpe. Individul de la volanul mașinii, cu ochelari negri la ochi, depășește până și imaginația lui Caragiale. Din păcate, aceștia devin modele. O falsă lume de imagini intră în ochii și în sufletele tinerilor, maculându-le și deformându-le percepția asupra realității.

În al doilea rând, cred că modelele luate de pe internet sunt blestemul unei lumii care a uitat să mai citească. Tinerii din alte timpuri ajungeau la lume prin cuvânt, iar cuvântul înseamnă adevăr. Imaginea te minte. Ca și Oedip, trebuie să privești lumea cu ochii minții, nu cu aceia ai cărnii. Pe vremea când lumea citea, modelele erau solide, proiecții în ideal ale celor mai nobile năzuințe ale omenirii. Mai mult decât atât, scriitorii sunt depozitari ai unor experiențe de generații, așa cum spune și Arghezi în poezia „Testament„, în timp ce pe internet oricine poate să posteze orice. Informația se sustrage unui filtru responsabil și ajunge așa la mintea naivă a unor tineri în formare.

În concluzie, internetul furnizează modele false, care, din păcate, influențează partea cea mai sensibilă a societății: copiii și tinerii în formare. Părinții și profesorii trebuie să se adapteze cât mai repede, spre a răspunde pe masura provocării. Un model greșit poate să însemne o VIAȚĂ RATATĂ și o societate din ce în ce mai BOLNAVĂ.

Eu mi-am făcut modele în media. De fapt s-au transformat în prietenii mei adevărați pentru că am ajuns să-i cunosc la fața locului, să-i descopăr ca oameni și să le urmez calea… și ei au văzut în mine un model pentru alții.

dependenta-fb

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s