Romantic… de dorul unui vis
Le priveam plimbându-mă în miez de noapte, cândva. Mi-au auzit toate poveștile sincere, toate temerile și, mai ales, toate promisiunile. Eu încă mai cred în cerul plin de stele.

Când le privesc – îmi las trecutul în văl de ceață și iau doar visele cu mine. Asta pentru că m-am îndrăgostit… de viață. Și cad în dulcea ei gertude…
Tot atunci… mă las în voia soartei, pășesc peste abis, ascult acordul șoaptei la brațul unui… vis.
Romantic… – prietenii îmi spun!

Romantic – așa voi fi mereu… și flacara iubirii va arde-n pieptul meu. Romantic… plutesc prin vis ușor. Și inima mea bate cuprinsă de… un dor.
Decât să rup o floare înflorită… Mai bine mă arunc în val de mare! – atunci știu că sunt iubit.
Văd în oglindă… universul.
Smerit mă închin luminii.
Nu mi-aș dori o altă clipă decât iubind sub raza lunii… ca atunci!
Romantic…