Nu mai exista progres! 

Privim nedumeriți sau poate dumeriți peste măsură la transformarea OMULUI în mica noastră mare societate de consum! În care „a profita” este cuvântul de ordine. Transformare radicală, urâtă, înspăimântătoare, înfricoșătoare, REALĂ. De la factorul substitutiv al -de pildă- bunului simț cu nesimțirea crasă, ridicată la rangul de calitate umană absolută, de la confundarea (ca act volițional a) curajului cu tupeul (rudă de sânge cu nesimțirea), de la arogarea dreptului de a fi mult mai egal decât a fi egal într-o ecuație bine definită, până la ridiculizarea absolutului, a superlativului, a completului, a totalului uman. De la confundarea (voită, de ce nu) a simțului (exagerat) al libertății cu simțul abuziv al proprietății până la babiloniada socio-culturală, educativă, politică, trivială pe care deopotrivă și buni și răi și străluciți și opaci o incurgităm fiecare dintr-o foame definită discret (din lipsă de entuziasm!) pentru unii a devenirii… pentru alții a parvenirii.

Pe înțelesul tuturor, a fi un om total, complet, concret și corect înseamnă în societatea superfluului, a suburbanului și a transformării regresive (a involuției), să devii (la rândul tău- iată – supus transformării) fuori moda, adică în afara societății.

Și atunci cine vrea să fie un discordant notoriu într-o societate degradată dar solidarizată prin alegerea/preferarea potecilor simpluțe și urât mirositoare către nicăieri, decât a drumurilor vaste și anevoioase, or cine vrea să fie mutantul perfect într-o aceeași societate a degradării continue, obscene, ubicue? Într-o eră a confuziei sublime (sic!) a schimbării sângeroase a rolurilor între indivizi doar pentru simplul motiv că în fața lui Dumnezeu suntem atât de egali încât, discordantul față în față cu mutantul se privesc îndelung și fără înțeles dar și fără perspectiva unei ipotetice comunicări, într-un ambiguu stil, într-un amestec de stiluri cum spunea Saul Bellow în Darul lui Humboldt, încât, în cele din urmă tu ai senzația că ai devenit el și el (care nu are nici măcar senzația că a devenit) – tu!

Nu îmi rămâne să spun decât, BRAVA PERSONA!!!! și să afirm că, așa cum scria Baudrillard în cartea sa ”Societatea de consum”, resemnată în revolta mea (sic!) că suntem niște obiecte, ridicole în opinia mea, REZULTATUL PROPRIULUI NOSTRU BUN SIMȚ ȘI TĂCERII CÂND AR FI TREBUIT SĂ VORBIM SAU AL ACȚIUNII DE A VORBI CÂND TREBUIA SĂ TĂCEM! Aici vreau să relev DRESAJUL simțurilor și inteligenței umane care este evident și în același timp omis, neluat în calcul în nicio ecuație.

Cine mai este atât de circumspect și în fond atent la fluxul psiho-social în care fiecare individ ar trebui să fie angrenat conform țelurilor sale și nu intereselor sale sau nevoilor sale primare? Primează prefabricatul! Prefabricatul uman. Când indivizii atât de mult se aseamănă între ei, precum obiectele fabricate pe bandă rulantă, adică își pierd identitatea, suntem DEJA o societate pierdută.

img_4386-1

Sănătate și stil!

Kevin Kirmizigul

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s