Simt ca-i pierd pe toti!

De fiecare data cand mi se face dor de cineva drag, cand ii simt lipsa, fac astfel incat sa ne vedem. Oriunde-ar fi – in Bucuresti, in tara sau undeva pe continent.
Iau masina, un taxi si ajung acolo. Orice ora ar fi! Sau, in alte cazuri, ma urc in primul zbor disponibil imediat.
Si simt o mare bucurie cand fac asta, dar mai ales cand ii revad, pe ei, oamenii mei, la fel de zambitori si primitori ca si atunci cand erau mai aproape. Ei care au aparut cu un motiv in viata mea. Pentru ca altfel nu imi explic, cum dupa fiecare revedere cu ei, oricat de scurta sau de lunga ar fi, la plecare, ma incearca un sentiment puternic de tristete si durere interioara pe care nu-l pot explica si a-l carui motiv nu-l gasesc.
Simt ca-i pierd pe toti. Numarul revederilor pline de emotie si bucurie este egal cu numarul momentelor cele mai dureroase.
Dupa zile pline de ras, de momente frumoase in care am rememorat amintiri amuzante, dupa petrecerile fara sfarsit vine, din nou, momentul cand fiecare trebuie sa se intoarca pe drumul sau ales, ori destinat. Atunci se rupe ceva in mine incat cu greu ma pot abtine sa nu reactionez emotional.

 

In mare parte sunt sentimente de parere de rau, de recunostinta, de speranta si de incapabilitate. E un val amestecat ce te roade pe interior.

Iti trebuie un grad ridicat de intelepciune ca sa intelegi lucrurile astea. Intelepciune pe care eu inca nu o posed. Si inca nu pot evita aceste episoade. N-ai cum!
Ca sa fiu sincer… uneori nu-mi mai doresc altceva – doar sa scap de sentimentul asta care nu persita un moment… ci multe zile dupa.
Ma uit in jur si nimic nu mai seamana cu ce era inainte, ceea ce in viziunea mea inseamna perfect. Fara astfel de stari, fara motive de absenta sau tristete.
Acum sunt un om simplu care lucreaza pentru o cariera de succes. Si-un vesnic pasager,
cum imi place mie sa-mi spun. Zbor aproape in fieacare luna sa-mi revad prietenul cel mai bun sau parintii. Ei sunt cei mai importanti pentru mine. Si fac asta cu toata placerea pentru ca la sfarsit nu vreau sa spun: „trebuia sa ne vedem mai des” sau „as fi putut sa fac mai mult”. In acest fel stiu c-am facut tot ce-am putut si fac in continuare tot ce pot pentru a-i revedea ori de cate ori sufletul cere. Si nu voi lasa viata sa ma impiedice in vreun fel.
Distanta reprezinta doar un numar, iar timpul nu se intoarce niciodata.
Recunostinta!
19884483_10154863860335172_6075717939480820122_n

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s