73 de ore si 45 de minute

Bun găsit,

E Crăciun. Încă.

Știți că magia acestei perioade se simte cu ceva timp înainte de momentul propriu-zis din calendar?!? Crăciunul face minuni și înainte și dupa. Chiar și când pregătiți cozonacii sau îmbodobiți bradul. Miracolele nu se văd, se simt!

Cu o săptămână în urmă, când m-am apucat să duc la îndeplinire una dintre cele mai importante misiuni ale lui Moș Crăciun, am ajuns pentru prima data în Galați. Datorită acestei ocazii cu adevărat magice, unde misiunea lui Moș Crăciun a fost îndelinită, desigur, cu succes… și cum mie mi-a plăcut atât de tare, am hotărât să mai trec odată pe-acolo.

73 de ore și 45 de minute!!!

Deși plecam pentru a doua oară în același loc am avut aceleași emoții ca-n prima zi. Trenul a dus spre estul țării, pe 20 decembrie, o bombă plină de emoții… ce ticăia secundă cu secundă.

Ei bine… clipa mea de infinit se măsura în mii de emoții care încercau să iasă din sufletul meu prin lacrimi, în momentele ce se consumau cu rapiditate până coboram din tren pe tărâmul de langă Dunăre. În drumul meu spre mașină fiecare răsuflare înseamna două cuvinte spuse cu o doză mică de rușine: sunt emoționat.

Momentul meu de glorie maximă a fost atunci când priveam mulțimea de oameni de afară și o vedeam, din miile de străini adunați din toate colțurile țării, pe EA. Nici un fel de întrebare nu mi se mai năzărea prin minte, căci gata, chiar ajunsesem chiar acolo unde îmi doream să fiu, nicăieri altundeva. Am simțit cum toate problemele de la București s-au oprit în tren, atunci când nu mă mai dureau picioarele de la atâta alergat și fără să îmi dau seama, eu de fapt nu mai alergam, ci mergeam agale.

Pas cu pas, atunci, cu adevărat, sufletul meu începea să se odihnească. Încetul cu încetul toată agitația cotidiană a Bucureștiului se oprise într-un punct, și în sfârșit toată gălăgia amuțise. Iar sufletul meu, în loc să mai respire aer rece și murdar, începea să respire un aer cu un miros cunoscut, ca și cum ar mai fi întâlnit acest ceva altundeva. Era o senzație majoră de siguranță care mă făcea să simt că sunt din ce în ce mai aproape de ceea ce îmi doream cu adevarat… abia atunci mi-am găsit locul pe care să îl pot numi MAGIC. Consider ca acel loc este acolo unde sunt oameni ce rezonează cel mai bine cu o coardă a sufletului tău.

Am o teamă metaforică atunci când vine vorba despre fericirea mea, căci nu am spus niciodată că sunt cu adevărat fericit, fiindcă de cele mai multe ori efectul fericirii mi se vedea direct pe chip, iar undeva, în adâncuri, mă bucuram de acest moment din plin. Zilnic, explodez fericire și o împart și cu cei din jur și îmi fac această stare atât de molipsitoare ca fiecare om care intră în contact cu mine să vadă și el pe pielea lui cum se simte fericirea absolută. Unul din acele momente a fost atunci când am realizat că sunt acolo.

Îmi treceau prin gând, fără motiv, întrebări: Merit eu toate astea? Eu care credeam că totul s-a ruinat?! Cât de mult ne mai poate surpinde viața?

Am clădit totul cărămidă cu cărămidă și nimeni nu îmi poate lua ceea ce eu simt. Este un sentiment ușor, ca un fulg, care doar te gâdilă așa puțin pe dinăuntru, menit doar să te facă să zâmbești. Zâmbesc când mă gandesc c-am întâlnit în această viață oameni care m-au marcat, care m-au schimbat, care m-au luat de pe potecuța pe care credeam că merg bine și m-au pus pe drumul cel bun. Și radiez… și lumea mea e plină de idei și ochii-mi sunt iarăși strălucitori cum erau odată, în primăverile parfumate din capitală, și mă pot privi iarăși în oglindă fără să văd ochi obosiți… căci fericirea mă face un om frumos, mai bun. Nu am realizat niciodată că este atât de simplu să te simți bine și că astfel poți transforma noaptea în zi și ziua în noapte și că viața aleargă prin tine chiar și când tu stai pe loc.

Mă simțeam mult mai bogat ca atunci când aveam toate lucrurile pe care mi le doream la Bucuresti.

Fericirea absolută este într-adevăr un loc pe pământ și nu cum ni se spunea când eram mici că aceasta este găsită doar în locurile unde îngerii beau vin roșu din cupe de aur alături de Dumnezeu și unde Afroditele cântă la harpe. Este locul unde tu îți așezi capul atât la bine, cât și la greu, și unde acolo îți îngropi fiecare lacrimă, atât de bucurie cât și de tristețe. Locul acela cald care te face sa te simti ca acasă și din care nu vrei să mai pleci, și de care te lipești ca un ghemotoc de suflet plin de lumină, unde ești tu însuți, acolo unde…ploile spală, toamnă după toamnă, praful de pe străzi.

Fiecare rază de lumina care mă îmbrățișează complet când mă aflu acolo m-a construit în ceea ce sunt și scriu acum, un om binecuvântat.

Ai grijă de sufletul tău și fă-l fericit iubindu-l și ascultându-l! Magia unei vieți armonioase este să privești în tine și să întrebi așteptând cu zâmbetul pe buze un răspuns. Totul e de bine!

Momentul Crăciunului ne oferă tuturor oportunitatea de a ne odihni și de a reflecta asupra lucrurilor importante din jurul nostru.

Un moment în care putem să ne uităm în urmă la anul ce tocmai se încheie și să ne pregătim pentru anul ce tocmai stă să înceapă.

S-aveți un Crăciun fericit și-un an nou cât se poate de bun! Și se poate.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s